Numărul de National Insurance arată de obicei așa: două litere, șase cifre și o literă la sfârșit, de exemplu QQ 12 34 56 C. E al tău pe viață, nu se schimbă când îți schimbi jobul, adresa sau numele, și leagă tot ce plătești și primești de la statul britanic.
Cine are nevoie de el
Angajatorul ți-l cere ca să trimită corect la HMRC salariul și contribuțiile. Îl ceri la Universal Credit, la Child Benefit, la Self Assessment și la deschiderea unui cont de pensie. Fără el nu înseamnă că nu ai voie să lucrezi: dreptul de muncă îl dovedești cu statutul tău, prin share code, iar numărul îl poți da angajatorului mai târziu.
Cum îl obții
Cererea se face online, pe GOV.UK, cu documentul de identitate și dovada statutului de imigrare. Uneori ți se cere să trimiți poze ale actelor sau să mergi la o verificare. Numărul vine prin poștă, la adresa dată în cerere, așa că o adresă la care chiar primești scrisori contează.
Dacă l-ai pierdut
Nu ceri un număr nou. Îl găsești pe fluturașii de salariu, pe P60, pe scrisorile de la HMRC sau de la DWP, ori în aplicația HMRC. Dacă nu ai nimic din toate astea, poți cere online să ți se trimită prin poștă.
Atenție la țepe
Numărul tău e o informație personală valoroasă. Nu-l trimite pe WhatsApp unor „agenții” care îți promit un job înainte de interviu, și nu plăti pe nimeni ca să ți-l obțină: cererea oficială e gratuită. Dacă cineva îți cere bani pentru „înregistrarea la National Insurance”, e aproape sigur o țeapă.